Despre independența unei RîMe

Despre independență

An de an, cu mare fast în 27 august la Chișinău este sărbătorită Ziua Națională a Independenței, politicienii se rătăcesc în fraze zeloase, patriotarde și merg să depună flori la monumentul lui Ștefan Cel Mare, după care, prin interviuri ne explică nouă cât de independenți suntem și cât de importantă este ziua asta.
Parcă văd cum Ștefan Cel Mare va mai aduce un omagiu poporului nostru într-o zi, lăsând monumentu-i să cadă sub propria greutate peste toți nesimțiții care încă odată vor  veni să-și facă PR cu buchete de flori.

Ceea ce nu se zice este că textul Declarației de (in)dependență este axat, bazat și argumentat pe evenimentele istorice din 1812(Basarabia intră în mod fraudulos în componența Imperiului rus în urmă păcii de la București) și 23 august 1939(este semnat Pactul Ribbentrop-Moltov în care Europa e împărțită în sfere de influență între Uniunea Sovietică și Germania). Nici la dezbateri, nici în interviuri nici un reprezentant al “poporului” nu găsește de cuviință să critice aceste evenimente tragice, în Declarație se critică pactul și se declară nule consecințele acestuia, deci următoarea literă de lege și următoarele acțiuni ale proaspăt-declaraților trebuiau să se ocupe în primul rând strict de asta.
Dar nu se face asta, ba invers, declarația se contrazice chiar mai jos când RM se declară independentă și suverană și solicită recunoașterea de către restul statelor.
Și uite așa, plecând de la argumentarea adevărurilor istorice, judecând, criticând și declarând nule consecințele unui pact odios, se ajunge la o minciună în prezent – independența. Nu se înlătură consecințele ci se continuă cu minciunile.
Culmea, în 23 august 1991, rușii înlăturaseră Comitetul de Stat pentru Situații Excepționale (Государственный комитет по чрезвычайному положению (ГКЧП) astfel punând capăt Uniunii Sovietice. În 24 august Ucraina își declară independența.
Rușii continuau zapoiul feeric 4 zile deja când ai noștri s-au trezit că stau în aer, că nu mai există Marele Urs și că e timpul de mâncat miere direct din mâinele „poporului” fără intermediarii de la Moscova.
Nu au reușit să publice calumea Declarația de Independență(față de Uniunea Sovietică care nu mai exista) că s-au și grăbit să recunoască Ucraina. Au uitat și de județele din sudul Basarabiei, și de Bucovina de Nord și de Ținutul Herței, menționate cu fast în Declarația de Independență.
Care independență băi? Nu ne controlăm 1/5 din teritoriile “naționale”. Avem trupe și tehnică militară străină pe teritoriul noastru. Avem o Unitate Teritorial Administrativă doar pentru Găgăuji, care repetat și fără nici un pic de bun simț subminează limba română, guvernul și parlamentul de la Chișinău.
Suntem 100% dependenți energetic de alte state. Avem cele mai mari prețuri la produse alimentare din toată Europa. Suntem extrem de dependenți de import. Nu ne putem produce nici măcar grâul necesar pentru consumul de pâine.
În fiecare familie cel puțin 1 membru e plecat la munci grele în țări străine. Mai mult de jumătate de populație nu stă în Republica Păcii.
Din ’90 încoace, toți indicii economici/sociali/culturali scad în derâdere. Degradăm, zi de zi, sub povara propriului consum.
Cum zicea un prieten bun, suntem atât de jalnici per total, că cei mai buni dintre ai noștri sunt medii, mediocri. Ducem lipsă imensă de creiere luminate, de oameni de cultură puternici, necompromiși.
Vorba ceea, banul strică omul, de asta la noi poporul în cea mai mare parte e bun.
Republica Moldova nu poate fi independentă, nici fizic, nici moral, nicicum, noi nu putem să fim independenți. Republica Moldova este o abominație, un produs finit construit pe minciuni, asta e drama noastră, nu drumurile, nu vânătorii(sick!), nu tot ce se promovează zi de zi în mass media și pe bloguri.
Republica Moldova e o râmă, tăiată zilnic de tot felul de "politicieni" și tovarăși tămâieți, înghițind câteva "proteine" zilnic, până ce se va usca de tot la soare, secătuită.

“Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă.” Grigore Vieru

articol publicat la 18 ianuarie 2013