Statul care creaază teroriști – promisiuni, agresiuni și victorii

Motto: “Atunci când statul lucrează sistematic în defavoarea majorității cetățenilor, dreptul de judecător îi revine fiecărui cetățean.”

Că Republica Moldova este guvernată în totalitate de trădători, hoți și interlopi nu mai miră pe nimeni, atât de mult nu miră că li se iartă orice păcat și fărădelege. Să spui azi că parlamentarii fură e aproape echivalent cu a spune că păsările zboară.
După ce comuniștii și-au bătut joc de acest petic pe pământ, furând și anecsând orice sferă economică și socială din Republica Moldova, în timp ce la Moldova 1 mergea o dezinformare asemeni celei care merge azi la Tiraspol, iată că și coaliția “pro-europeană” continuă pe același traseu.
Ne-au promis o Republică fără comuniști dar au primit cu brațele deschise toate lepădăturile comuniste. 
Ne-au promis locuri de muncă și salarii dar oamenii cum plecau, așa și pleacă. Poate chiar mai mulți.

Ei şi, ce dacă şi-a dat foc!?

După ce Liviu Corneliu Babeş s-a ars pe rug, în 2 martie 1989, pe pârtia Bradu din Poiana Braşov, acuzând de crimă regimul Ceauşescu, soţia lui, doamna Etelka Babeş, şi fiica Gabriela au fost declarate ciumate de vecini şi cunoştinţe.

În jurul lor roiau securiştii, drept care nimeni nu voia “să aibă probleme”. Gestul lui Liviu Babeş, departe de a-i mobiliza, departe de a le crea un proces de conştiinţă, i-a speriat pur şi simplu, le-a produs un disconfort pe care au încercat să-l înlăture cât mai iute.  

După 1989, urmaşele lui Liviu Babeş relatează că aceiaşi “vecini” vorbeau acum cu ele, chiar neîntrebaţi, ca să le spună dojenitor: “Ei, şi? Ce-a făcut dacă şi-a dat foc? Ce, acum e mai bine? “

Când Primăria Braşovului a hotărât să numească strada Rândunicii, unde a stat Liviu Babeş, cu numele acestui om, “vecinii” au fost cât se poate de nemulţumiţi că trebuie să-şi schimbe buletinele.

Mi s-a replicat adesea când deschideam discuţia despre Babeş: “Şi ce vrei, domne, să ne fi dat toţi foc!? Să ne simţim vinovaţi că n-am făcut ca el?” Nu, nu voiam asta. Aş fi vrut ceva mult mai simplu. Gestul extrem al lui Liviu Babeş a venit ca să ne spună că nu am făcut decenii în şir gesturile “normale” ale opoziţiei şi demnităţii: să formăm sindicate şi să protestăm, ca în Polonia, să ieşim în stradă şi să spunem adevărul ca în Cehia. Ce-ar fi fost, de pildă, să ne aşezăm cu miile la cozi, dar să nu cumpărăm niciunul, nimic, zile în şir, să le-nverzească în bidoane brânza băgată prin dos?

Liviu Babeş este măsura laşităţii noastre nu de a ne sinucide, ci de a trăi cu adevărat.

Am fost la o comemorare a lui Liviu Babeş. Participanţii erau mai puţini decât cei care vin anual la mormântul Ceauşeştilor. Prea multor români, amintirea lui nici măcar nu le e indiferentă – deranjează.

Monumentul care aud că i s-ar face până la urmă în centrul Braşovului va fi în primul rând latrină pentru porumbei. De Cristian Tudor POPESCU – Gandul.info

Legionarii, la zid. Comuniştii, nu!

De câteva zile, pare-se că în presa de pe malurile Dâmboviţei s-a stârnit o nouă furtună într-un pahar cu apă.

În loc să discutăm „cestiuni arzătoare la ordinea zilii”, cum ar zice nenea Trahanache, noi ne ocupăm de nostalgiile legionare ale părintelui Iustin Pârvu. Cel puţin asta e preocuparea jurnaliştilor imberbi pentru care nişte cântecele postate pe YouTube reprezintă, pasămite, o gravă ameninţare la adresa siguranţei naţionale! 

Dar, ca să nu ni se reproşeze că sărim la concluzii, să începem cu faptele. Acum o săptămână, ziarul „Evenimentul zilei” se deschidea cu o dezvăluire care ar trebui să ne facă părul măciucă: măicuţele de la Mănăstirea Petru Vodă i-au cântat arhimandritului Pârvu, cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 92 de ani, şi binecunoscutul imn „Sfântă tinereţe legionară”. Un martor a filmat întâmplarea, punând apoi filmuleţul pe internet.

Junele reporter care a găsit primul înregistrarea cu pricina nu s-a mulţumit însă cu atât. A dat peste alta mai veche, datând din februarie 2009, în care „scenariul” este aproximativ acelaşi. Maicile murmură mult blamatul refren despre „Gardă” şi „Căpitan”, spre mulţumirea nedisimulată a sărbătoritului. De aici, n-a mai fost decât un pas până la declanşarea isteriei mediatice. De ajuns pentru a titra, cu litere de‑o şchioapă, că toate astea se petrec nestingherite într-un lăcaş al Bisericii Ortodoxe Române. Deşi propaganda „fascistă” este, nu-i aşa, interzisă de legile ţării şi, în definitiv, de Constituţie…

În treacăt fie spus, marele monah supranumit „Duhovnicul Neamului” nu s-a ferit niciodată să-şi afişeze simpatia din tinereţe pentru mişcarea legionară. Nici n-avea cum, întrucât din cauza convingerilor sale a înfundat puşcăriile comuniste vreme de 17 ani. Carevasăzică, omul a plătit pentru simpatia dovedită faţă de mişcarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Şi, lucru mai puţin cunoscut, pentru „vina” de a fi fost preot misionar pe Frontul de Est.

Trebuie, de asemenea, să ne amintim că, după ’90, părintele Iustin Pârvu s-a mai aflat în situaţii controversate. Un exemplu îl reprezintă scandalul paşapoartelor biometrice, al căror adversar neînduplecat este renumitul monah, în ciuda poziţiei oficiale a BOR.

Acum, ca să revin la problema legionarismului, am impresia că băieţii şi fetele care au transformat-o într-o poveste de prima pagină omit un amănunt. Anume că nimeni nu se impacientează dacă un zevzec decide să reînfiinţeze Partidul Comunist, să amenajeze un muzeu al realizărilor „epocii de aur”, să-şi pună pe pereţi stema cu „secera şi ciocanul”, să-i comemoreze pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, ba chiar să intoneze „Internaţionala” pe stradă sau la televizor. Dimpotrivă, propaganda în slujba unui regim la fel, dacă nu mai criminal decât extrema dreaptă este unanim acceptată. În cel mai rău caz, ne smulge un zâmbet înţelegător…

În schimb, dacă unui bătrân călugăr îi place să audă un „cânticel” legionar, gata, sărim în sus şi tragem semnalul de alarmă. Cerem să intervină imediat Patriarhia, Poliţia şi Parchetul. Eventual, şi SRI-ul. Deşi acolo s-ar putea să-i mai găsim încă pe cei care l‑au bătut la tălpi pe bietul Pârvu, ca să se lepede de legionari şi de mama lor!  De Sabin Orcan – Adevarul

Polonia: Miting de comemorare a luptătorilor anticomunişti (GALERIE FOTO)

Naţionaliştii de la organizaţia radicală “Renaşterea naţională a Poloniei” (NOP) au mărşăluit duminică pe străzile din Wroclaw în memoria soldaţilor care au luptat împotriva ocupaţiei sovietice şi împotriva dictaturii comuniste. Cei aproximativ 500 de militanţi au pornit în marş după ce au participat în prealabil la o slujbă religioasă.

Tinerii, mulţi dintre ei purtând torţe, au scandat pe întreaga durată a acţiunii “Dumnezeu, Onoare, Patrie” şi alte lozinci anticomuniste. 

Acţiunea a avut ca punct final Monumentul victimelor stalinismului, unde au fost depuse mai multe coroane de flori si au fost aprinse lumânări. Sursa: FrontPress.ro

Comemorarea eroului care a protestat împotriva comunismului dându-şi foc pe pârtia Bradul

Mâine se împlinesc 22 de ani de când pictorul braşovean, Liviu Corneliu Babeş, a ars pentru libertate. „Stop Mörder! Braşov = Auschwitz”. Acestea au fost ultimele cuvinte ale eroului martir care şi-a dat foc pe pârtia Bradul din Poiana Braşov.

În 1989, Liviu Babeş avea doar 47 de ani, era pictor şi sculptor amator. Bărbatul lucra pe post de maistru electrician la Trustul de Prefabricate Braşov, iar maniera în care şi-a plănuit manifestul i-a uimit pe apropiaţii lui. Pe 2 martie, Liviu Babeş a plecat să schieze în Poiana Braşov, iar după ce a coborât pentru ultimă oară pârtie şi-a dat foc în semn de protest la adresa regimului comunist. 

Cumplitul evenimentul a fost făcut public în presa străină cu ajutorul a doi turişti scoţieni, care se aflau în acel moment pe pârtie şi care au relatat întâmplarea unei agenţii de ştiri, aceasta fiind preluată mai departe de marile publicaţii. În schimb, în ţară doar românii care ascultau „Europa Liberă” au aflat de sinuciderea lui Liviu Babeş.

Babeş, martirul uitat

Amintirea gestului disperat al lui Liviu Babeş se stinge odată cu trecerea timpului. La 22 de ani de la actul său, curajul de care a dat dovadă nu mai are aceeaşi rezonanţă. Deşi declarat erou naţional în 2007, rezultat al unui demers început în 1997, românii l-au uitat pe cel care a avut puterea, de unul singur, să se opună, prin moarte, comunismului.

În anul 1990, cu ocazia primei comemorări, a fost dezvelită, pe Pârtia Bradu, o cruce de fier în memoria lui Liviu Babeş. Eroul martir va fi comemorat şi în acest an în Poiana Braşov. Însă cu trecerea timpului, la eveniment iau parte tot mai multe persoane. Alături de soţia şi fiica martirului la comemorare vor participa câţiva foşti deţinuţi politic şi membri ai Asociaţiei „15 Noiembrie”.

Monument în memoria lui Babeş

Deşi de foarte multă vreme s-a propus ridicarea unui monument în memoria eroului martir, acesta s-a tot lăsat aşteptat. Florin Postolachi, preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 a spus că monumentul va fi realizat curând. „Vom demara un concurs naţional, care se va adresa arhitecţilor şi elevilor de la şcolile de artă pentru realizarea unui proiect care să redea cât mai real gestul său. Avem banii pentru asta, iar monumentul va fi ridicat chiar în faţa Primăriei Braşov, lângă lupoaică”, a declarat Postolachi. Până acum, autorităţile braşovene au făcut ca strada unde a avut domiciliul eroul martir, fosta „Rândunicii”, să poarte numele de Liviu Corneliu Babeş. De Liviu Ungureanu, Talida Bendriş – Adevarul